Două lucruri sunt preţioase în munţii Apuseni şi le-au făcut faima: oamenii şi aurul – spunea, cânvda, Geo Bogza.
Avram Raţ a trăit şi el vremurile acelea. Aurul i-a adus ani buni blejenarului o pâine proaspătă pe masă. Opt ani i-a cunoscut strălucirea în străfundul pământului, la Gurabarza. Dar a fost destul un singur minut ca să-i afle şi blestemul.
Accidentul
4 august 1992. Raţ a intrat în şut cu noaptea-n cap.
„Treaba mea era să fac copturirea”, îşi aminteşte săteanul şi spune că asta înseamnă să îndepărtezi de pe plafonul abatajului lespezi de rocă nedesprinse în explozie, dar fisurate. Le loveşti cu ranga, iar ele scot un sunet specific. Tocmai de asta minerii trebuie să aibă auzul fin- ca să desluşească plesnitul continuu al aşchiilor de rocă.
El n-avea de unde să ştie ce-ar putea să urmeze. Asuda în mină de opt ani, dar sub pământ nu ştii niciodată unde te paşte pericolul.
„La copturire se pot desprinde şi blocuri mai mari de rocă. De obicei, cad brusc şi pot să te strivească dedesubtul lor. Aşa s-a întâmplat cu mine. S-a prăbuşit o bucată mare din tavanul minei şi m-a prins sub ea. N-am mai ştiut nimic de mine. M-au găsit nişte colegi şi m-au scos la lumină. Din ziua aceea, nu mi-am mai simţit picioarele. Am stat cu lunile prin spitale şi prin operaţii. Dar niciun doctor n-a mai putut să mă facă om”, se întristează blejenarul.
Viaţa merită trăită!
Minei i-a dat un brânci în uitare şi a învăţat să-şi ducă zilele într-un scaun cu rotile. A învăţat din suferinţă şi astăzi poate da multora o lecţie de viaţă.
„N-am putut să stau degeaba. M-am apucat de sculptat. Aşa puteam să mai uit de necaz”, oftează bărbatul.
Nu vrea să stea locului nici cât îşi spune povestea. Crestează întruna cu dalta într-o bucată de lemn. Din când în când, o depărtează de ochi şi-o admiră. De când meştereşte lemnul, i-au ieşit din mâini zeci de lucrări. Cele mai multe – religioase şi istorice. Toţi eroii moţilor şi-au găsit loc în sculpturile lui, iar ca să-şi testeze talentul, s-a încumetat să facă şi o copie a Turnului Eiffel. O păstrează la vedere, într-una din camere, lângă un car cu boi şi o căruţă cu coviltir. Le-a făcut pe toate cu răbdare şi migală şi tare-i bucuros când mai poate vinde câte ceva.
„Dacă m-ar ţine picioarele, m-aş fi dus cu ele la târguri”, îngaimă bărbatul.
La 63 de ani, Avram Raţ socoteşte că viaţa n-a fost prea dreaptă cu el. L-a văduvit întâi de picioare, apoi de nevastă şi i-a dat un singur copil, bolnav de când s-a născut. Fiică-sa trăieşte într-o lume numai a ei şi nu-şi poate ajuta părintele mai mult decât să treacă peste prag cu roţile căruciorului. De restul spune că se îngrijesc nişte nepoţi de-ai lui, care stau în casa de alături.
Dar chiar şi aşa, cu necazurile lui, blejenarul e convins că viaţa merită trăită. După cum e convins că patima aurului, care a atras în Transilvania aventurieri şi împăraţi, a lăsat doar românilor legendele şi suferinţa.
––––––––––––––-
S-a schimbat optica
Primarul din Blăjeni se gândeşte deja la viitorul exerciţiu bugetar al UE!
Din motive diverse, în frumoasa comună zărăndeană nu a ajuns, până acum, nici măcar un singur cent care să provină din fonduri europene. Noua administraţie vrea să schimbe lucrurile
Deşi mulţi nici măcar nu ştiu de existenţa unui buget multianual al Uniunii Europene (UE), care urmează a fi aprobat în curând, alţii se gândesc deja la viitorul exerciţiu financiar din perioada 2014 – 2020. E şi cazul noului primar de la Blăjeni.
Prioritate: modernizarea drumurilor
Noul primar din Blăjeni, Horia Flavius Jurca, are un motiv întemeiat ca să pună accentul pe fondurile europene. Comuna pe care o conduce, de un an, nu a văzut nici măcar un singur cent care să provină din fonduri europene! „Motivele pentru care nu s-au accesat aceste fonduri sunt diverse şi nu are sens să dezgropăm, acum, trecutul. La ora actuală pregătim documentaţiile necesare în vederea depunerii acestora la viitoarea sesiune de aplicaţii pentru proiecte cu finanţare europeană. Când această sesiune va fi pornită, nu vreau să fim prinşi nepregătiţi. Proiectele pe care le vom depune vor fi, în general, pe măsura 322, „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale„, dar nu excludem aplicaţii şi pe alte axe prioritare de dezvoltare. Pentru a avea un acces mai facil la obţinerea de fonduri europene, am demarat o acţiune de punere la punct a situaţiei juridice a drumurilor comunale, în sensul întabulării acestora. De altfel, modernizarea drumurilor comunale, cât şi a celor vicinale, prin diverse fonduri, dar, în special, pe cele europene, nerambursabile, cât şi extinderea reţelei de iluminat public, operaţiune începută deja, reprezintă principala noastra prioritate pentru perioada următoare. Pentru accesarea de fonduri europene ne ajută foarte mult faptul că TVA va fi eligibilă, deoarece Primăria comunei Blăjeni nu îşi poate permite să susţină financiar acest efort bugetar. Mai doresc să precizez că am făcut deja primii paşi în vederea accesării de fonduri europene, depunând, prin Grupul de Acţiune Locală (GAL) „Ţara Zarandului”, un proiect, tot pe mai sus amintita măsură 322, în vederea achiziţionării unui utilaj multifuncţional, care să fie folosit, în principal, la deszăpeziri, drumurile din comună fiind multe şi, în general, în pantă, iar firmele de specialitate au tarife foarte mari pentru un buget aşa de redus precum este cel al comunei Blăjeni. Proiectul a trecut de primele faze, a fost făcută vizita în teren şi aşteptăm semnarea cererii de finanţare, având speranţa ca utilajul să ajungă în proprietatea noastră încă în decursul acestui an”, a declarat primarul comunei Blăjeni, Horia Flavius Jurca.
Voievodatul lui Ştefan Moga
Localitatea Blăjeni a fost atestată documentar în anul 1439, iar celelalte sate din comună – la începutul secolului XX. Prin secolul XV, zona făcea parte din Comitatul Zarandului, care cuprindea 435 de sate, 7 cetăţi, câteva centre miniere şi târguri. În vest, Comitatul se prelungea până dincolo de graniţa actuală a României.
Comuna Blăjeni e amintită şi în Urbariul Siriei, din 1525, ca parte a voievodatului lui Ştefan Moga şi 28 de bărbaţi de aici erau scutiţi de cens şi alte obligaţii în porci şi miei, pentru că serveau la moara de tăiat scânduri. Evenimentele istorice care au marcat istoria moţilor au trecut şi prin Blăjeni – Răscoala de la 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi Revoluţia de la 1848, condusă de Avram Iancu.
–––––––––––––––––-
Vestita ţuică de cireş
Cândva, ca să fii blejenar, trebuia să te cheme Candin, să ai un cal alb şi un cireş în curte. Aşa spune legenda. Bătrânii încă îşi amintesc cum mergeau ai lor până la Roşia Montană cu corfele şi cu caii, ca să vândă cireşele negre. Asta, până când s-au deschis minele din zonă şi oamenii şi-au câştigat pâinea scoţând aurul la suprafaţă. De-atunci, multe s-au schimbat. Numele de Candin s-a cam pierdut prin vremuri, culoarea calului nu mai contează, iar lângă cireşi au apărut prin livezi tot soiul de pomi. A rămas aceeaşi doar vestita ţuică de cireş, iar reţeta ei o ştiu doar blejenarii.
În toată comuna trăiesc acum în jur de 1.200 de oameni – în 7 sate înşirate de-o parte şi de alta a Crişului Alb. Într-unul dintre ele – Grosuri – a locuit prin 1945 şi scriitorul Nichifor Crainic, care a descris priveliştile ca fiind zugrăvite de un meşter genial. Cel mai vârstnic blejenar se numeşte Nicolae Ştefan şi locuieşte în satul Sălătruc. În septembrie, împlineşte 94 de ani. Iar cel mai tânăr locuitor al comunei s-a născut anul acesta, în ianuarie – David Gabriel Boglea, din satul Blăjeni.
În ultimii ani, frumuseţea locului a atras în Apuseni o mulţime de timişoreni, clujeni, bucureşteni şi constănţeni care şi-au construit case aici. În comunăa există o singură şcoală, de clasele I-IV. Este una dintre cele mai mari din judeţ, dar nu găseşti în ea mai mult de 40 de copii şi o învăţătoare.
De 26 de ani, blejenarii au şi un festival – „La izvorul Crişului Alb”. Petrecerea are loc în ultima duminică din iunie şi ţine două zile, prilej cu care se desfăşoară şi un inedit „Festival al ţuicii de cireşe”. Spectacolele se ţin lanţ şi se încheie în fiecare an cu un foc de tabără, pe malul Crişului.
–––––––––––––––––-
88 de kilometri pătraţi este suprafaţa comunei Blăjeni
