S-a născut cu astm bronşic şi hidrocefalie. Nu se poate despărţi de inhalator şi trece lunar printr-un consult psihiatric. În loc să-şi plângă de milă, a luat creionul şi culorile şi şi-a uimit colegii şi educatorii cu talentul său.
Se numeşte Andrei Emanuel Faur. Are 6 ani şi premiile fac parte din viaţa lui. Sunt ca notele în catalog. Până în iunie, a învăţat la Grădiniţa cu program prelungit din Crişcior. La una cu alţi 15 copii – fără dizabilităţi.
Pentru el, timpul nu se măsoară în minute, ci în desenele care îi ies din mână. Cele mai multe au fost premiate la diferite concursuri. Cea mai recentă competiţie i-a adus Premiul I. S-a intitulat „O lume a inocenţei – copilăria fericită”. Copilăria lui e altfel decât a colegilor de grădiniţă. Dar în ciuda maladiilor, a reuşit să şi-o închipuie în cel mai bun desen- un şir de copii, de toate naţiile, care înconjoară planeta.
Colecţionar de premii
La 6 ani, Andrei are deja o colecţie de premii, povesteşte fosta lui educatoare.
„A participat la toate concursurile de creaţie pe care le-am organizat. A fost premiat şi la competiţii naţionale de desen, pictură şi colaj. Participă frecvent şi la concursurile organizate de Asociaţia ‘Intersecţia 21’, din care fac parte copii cu dizabilităţi. E un copil ambiţios, ordonat şi disciplinat şi destul de matur pentru vârsta lui – poate şi din pricina bolii”, spune educatoarea Claudia Jurca despre copilul care a încheiat grădiniţa pe locul II între cei 15 colegi din trei grupe.
La toamnă, Andrei va fi elev în clasa pregătitoare şi spune că va continua să deseneze. Culorile îl pasionează de mic şi are încă destule idei. La cele mai reuşite lucrări ţine ca la ochii din cap şi le lasă să vorbească în locul lui.
Nuanţele calde de pe hârtie atrag atenţia. Copilul îşi trece mâna peste câte-un desen. Parcă să se asigure că nicio culoare n-a dispărut din locul în care a pus-o el. Din când în când, inspiră puternic. Are nevoie de aer ca să-şi umple plămânii. La fel cum are nevoie de un tratament zilnic, care îi ţine sub control hidrocefalia – o acumulare anormală de lichid cefalorahidian între cavităţile creierului.
Medicii nu au curajul să-i promită nimic. Încearcă doar să-i ţină boala în loc. Atât cât să nu fie supus, cel puţin deocamdată, unei intervenţii chirurgicale. Iar el îşi vede mai departe de pasiunea pentru desen, pictură şi colaj. Convins că dizabilitatea nu-i va ameninţa niciodată talentul.
