Aproape total refugiat în editoriale pe teme civice sau culturale, nu pot totuși renunța la formația mea de jurnalist, preocupat în egală măsură și de fenomenul numit generic presă. Iar presa nu poate fi și chiar nu trebuie să fie detașată de politică. Cred însă că ceea ce se petrece de câteva săptămâni marchează un regres consistent al presei românești în materie de câine de pază al democrației sau cum s-o mai fi numind, a patra putere etc., oricum cu formule menite să-i asigure credibilitate și să fie capabilă să orienteze cât de cât obiectiv opinia publică. În opinia mea, absolut personală, nu mai este cazul.
În acest peisaj pe care l-aș numi profund manipulator, presa locală a rămas o adevărată oază de bun-simț. Presa centrală a devenit în totalitate o anexă politică și informează absolut accidental doar despre meteo și accidente rutiere, nicidecum despre tendințele politice. În timp ce la frontiera de nord a României se joacă o dramă geopolitică reală, cu posibile implicații nocive, suntem cantonați în eternele noastre subiecte minore, în care presa și mai ales televiziunile zise “de știri” au devenit din cronicari actori principali, nu cu simpatii și parti-pris-uri politice, ci cu implicare politică directă, ceea ce le transformă în pure aparate de propagandă electorală. Să fim înțeleși – nu am nimic cu campaniile electorale, atunci când este timpul lor și în spațiul special rezervat lor. Nu mai este cazul – programele TV au devenit pur propagandistice, asezonate cu invitați uneori aiuritori – cei care îl invită în studiouri pe post de analist pe fostul lider sindical Miron Cozma sunt probabil prea tineri să-și amintească ce rol a jucat acesta între 1990 și 1997 și apoi în 1999. E ca și cum Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi invitat să vorbească despre statul de drept.
Orice opinie neutră, avizată, specailizată este evacuată cu grijă din spațiul public. Se cultivă ura și umorile. Am revenit în paradigma primitivă din primii ani de după 1989, cu diferența că binomul fesenist/antifesenist a fost înlocuit cu mai-restrictivul băsist/antibăsist. Componenta emoțională este deliberat exacerbată, aș spune periculos, în detrimentul rațiunii. Scăderea populației, exodul tinerilor, prăbușirea sistemului educațional și multe alte aspecte care au deja efecte extrem de nocive pentru România sunt eludate de parcă nici nu ar exista. Ocara, invectivul, înjurătura, jignirile, acuzele, discreditarea au devenit principalele componente ale mesajelor televizate, cu singurul scop de a induce în eroare. Totul se reduce la ei și noi, unii împotriva altora, cu exacerbarea componentei politice în detrimentul oricărei alte judecăți de valoare.
