Ziarul Hunedoreanului vă prezintă începând de astăzi câte o întâmplare petrecută în vremurile de dinainte de 1989. Protagonişti sunt o serie de personalităţi ale judeţului Hunedoara.
Astăzi – antrenorul emerit, Ştefan Beregszaszy, despre scandalul dopajului din atletismul românesc, o întâmplare din 1989. Ştefan Beregszaszy o antrena pe Marieta Ilcu, săritoare în lungime, multiplă medaliată la diferite competiţii europene şi mondiale.
În 1989, între un număr important de atleţi şi Federaţia Română de Atletism şi Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport a izbucnit un scandal de proporţii. Ştefan Beregszaszy îşi aminteşte: „Două competiţii majore, precum campionatele mondiale şi europene indoor au avut loc la o distanţă scurtă de timp. Era un caz rar. Un doctor, pe numele său Ionescu, noi îi spuneam Picioruş pentru că avea un defect la un picior, primise bani să importe nişte aparatură, un laborator de doping. A cheltuit şi sume importante trimiţând nişte angajaţi în străinătate să se specializeze.
Ei trebuiau să lămurească Partidul că au cheltuit în mod justificat banii. Au venit şi au recoltat probe de la sportivi şi i-au dat pe toţi pozitivi. Au fost reţinuţi de la plecare 12 atleţi că erau suspectaţi de dopaj. Printre ei se numărau nume importante ale atletismului, precum Doina Melinte, Mitica Junghiatu, Vali Ionescu, Mihaela Pogăceanu, Marieta Ilcu etc. N-au fost declarate pozitiv trei fete care fuseseră la un turneu în SUA, adică Maricica Puică, Paula Ivan şi Alina Astafei. Pe una au declarat-o pozitiv, Mihaela Loghin, deşi nu dăduse probă. Ţin minte că a fost o şedinţă. Probele fuseseră luate anterior. Înainte de fiecare competiţie mare eram chemaţi la conducerea Consiliului.
De acea dată, ne-au dat tuturor o hârtie, sportivi şi antrenori, şi să scriem că sportivii sunt bine pregătiţi, sănătoşi şi că pot să se prezinte la orice control doping, lucru pe care l-am semnat toţi, fără nicio problemă. Noi stăteam în sala de şedinţă când a venit preşedintele Federaţiei şi ne-a făcut în toate felurile, ne-a înjurat, ne-a spus că ne batem joc de România, că toţi sportivii sunt pozitiv la controlul doping. Era influenţa lui Ionescu. Ce şoc a fost pentru toată lumea! Plângeau sportivii pe holuri. Am umblat cu jalba în băţ o săptămână pe la toţi mai marii sportului şi atletismului.
Degeaba! Medicul le dăduse nişte scheme, nişte grafice. Am vrut să mergem la Partid, la tovarăşul Bobu. Ionescu trebuia să îşi justifice banii şi a făcut-o! 
Degeaba li s-a explicat, de pildă, în cazul Miticăi Junghiatu că aceasta nu lua nici măcar piramidon, pentru că sora ei murise de cancer şi avea oroare la medicamente, nu vroia să audă nici măcar de vitamine”. Oribilul gest a fost recunoscut în 1990. Doctorul Ionescu a declarat cu nonşalanţă că nici măcar nu a făcut probele, că nu avea decât jumătate de aparat, care nu funcţiona, că nu avea reactivi şi nici probe martor!
