Aceştia nu au nici case, nici servici, din diferite motive, dar refuză sprijinul autorităţilor
Viața de noapte din Gara Deva este cât se poate de sumbră. Zeci de oameni fără adăpost, din toate zonele țării, își duc veacul aici, însă uneori sunt izgoniți de angajații CFR sau de polițiști.
Adunaţi de prin toată ţara
Cei mai mulți dintre ei nu mai au locuință și nici loc de muncă, deși o bună parte dintre ei au o calificare în diferite meserii. Unii dintre acești oameni, veniţi de prin toate colţurile ţării, muncesc cu ziua uneori, sau îşi caută de lucru. ”Eu am venit de o zi. Sunt din Vaslui. Acolo nu mai am nimic şi încerc să îmi găsesc ceva de lucru pe aici. Stau în gară, că pe frigul ăsta n-ai unde să te adăposteşte„, spune un bărbat între două vârste. La doar câțiva pași, un alt personaj, cu o poveste similară. O bătrânică de 76 de ani, care a plecat de acasă, din localitatea Căpâlnaș, din județul Arad, acum trăiește în Gara Deva. Spune că are o fată, care cunoaște situația ei și, culmea, o și întreține.”Am plecat de acasă că aşa mi-a venit. Nu m-a supărat nimeni, am plecat pur şi simplu”, spune femeia.
Poliţia nu are ce să facă
Nea Gheorghe doarme în gară de mai bine de trei ani, iar autoritățile spun că de fiecare dată a refuzat ajutorul acestora sau al reprezentanților Primăriei Deva. „Dorm aici că nu am unde altundeva. Am avut casă, dar i-a dat foc fratele meu, din cauză că ne-am certat pe pământul pe care îl aveam împreună”, spune bărbatul. După ce am vorbit cu oamenii străzii, am vrut să aflăm și care este opinia polițiștilor TF din Deva.
„I-am legitimat şi le ştim datele, iar pe cei care nu aveau acte de identitate am reuşit să-i identificăm din baza de date. Am luat legătura cu Primăria Deva, iar reprezentanţii instituţiei au venit pentru a-i duce la adăpostul de noapte, dar unii dintre aceşti oameni refuză, efectiv, să meargă acolo. Inclusiv noi, cei de la Poliţia TF, ne-am oferit să-i ducem la adăpost, cu maşinile personale, dar nu vor”, a spus un poliţist.
Povestea se repetă zilnic
Un tablou asemănător cu cel nocturn, este și ziua. Ici colo mai întrezărești câțiva navetiști, în rest aceeași oameni ai străzii care, pe timpul zilei, au fost dați afară din gară, şi îşi petreceau timpul pe peroanele dintre linii. Unii dintre ei și-au făcut curaj și au intrat, luând în brațe caloriferele. Această poveste se repetă zi de zi, atât pentru polițiștii care încearcă să gestioneze această situație, cât și pentru oamenii străzii care, deși spun că își doresc un loc de muncă și o locuință, nu fac nimic în acest sens. (Raluca Cetean)
