Hunedoara este preferată în detrimentul altor judeţe, amatorii acestui gen de activităţi venind în pădurile de aici de mai multe ori pe an
Dacă în alte județe ale țării pădurile sunt pur și simplu măcelărite, în județul Hunedoara, numărul celor care procură lemn din pădure, ilegal, este scăzut, potrivit reprezentanților Direcției Silvice Hunedoara.
Bani frumoşi
Directorul acestei instituții a declarat că, deși au ieșit bani frumoși din comercializarea fructelor de pădure și a lemnului, cel mai frumos venit a provenit din vânătoare.
„Mă mândresc cu faptul că, anul trecut, am obținut, doar din activitatea de vânătoare peste 100.000 de euro. Acești bani au intrat în contul Direcției, iar banii îi utilizăm pentru a le crea un mediu propice animalelor sălbatice. Aici mă refer la faptul că, în fiecare an, angajații noștri distribuie mâncare acestor animale. Trebuie să avem un vânat de calitate pentru a atrage vânători”, a precizat Radu Crișan, directorul Direcției Silvice Hunedoara
Lupul, luat la ochi
În țară sunt mai multe fonduri de vânătoare, unde se înghesuie vânătorii iscusiți, însă nici județul Hunedoara nu se lasă mai prejos. Asta o spun statisticile, care arată că mulți vânători aleg județul Hunedoara pentru a-și desfășura activitatea cinegetică.
„Trebuie subliniat faptul că pădurea nu înseamnă doar lemn, ci și fructe, ciuperci și animale. Așadar, în ceea ce privește vânătoarea în județul Hunedoara, anul 2014 a fost unul productiv. Peste 90 la sută dintre vânătorii care au luat la pas pădurile hunedorene, au fost din străinătate. Și luna aceasta sunt vânători pe meleagurile noastre. Este cerere mare la lup. Chiar ieri a fost împușcat al doilea astfel de animal. Tot ce se împușcă și se recoltează, ca și vânat, se recoltează conform cotelor stabilite, în urma evaluării vânatului pe care noi îl realizăm prin intermediul personalului”, a declarat Radu Crișan.
Cei mai mulți dintre vânători solicită, ca fond de vânătoare, județul Hunedoara, în detrimentrul altor județe din țară. Ba mai mult decât atât, unii dintre ei vin și de două sau chiar de trei ori pe an aici. (Petronela Tămaş)
