Aninoasa a ratat, cel puţin pentru moment, şansa de a se redresa prin turism. Două proiecte ce puteau aduce turiştii în primul oraş din România care şi-a declarat insolvenţa în instanţă au rămas în coadă de peşte.
Turism de vânătoare şi turism subteran. Asta prevedeau cele două proiecte care ar fi putut atrage turiştii în Aninoasa. Două proiecte ambiţioase, care, însă, nu s-au materializat.
Edilii din primul oraş din România care şi-a declarat insolvenţa în instanţă au sperat că pot aduce turiştii străini în zonă, în urma unor întâlniri pe care le-au avut cu potenţiali parteneri din Austria, Germania şi Olanda. O delegaţie de investitori a fost, în urmă cu aproape doi ani, în fostul oraş minier din Valea Jiului pentru a studia posibilitatea implementării unui proiect privind turismul de vânătoare. Dacă ideea s-ar fi materializat, aici ar fi urmat să răsară cabane de vânătoare, un hotel de lux, dar şi un parc de agrement şi SPA. Străinii au inspectat toate zonele izolate ale localităţii şi au rămas să analizeze dacă să investească sau nu. Investiţia ar fi însemnat o gură de oxigen pentru localitate, dar şi pentru bugetul local, iar pentru localnici ar fi adus locuri de muncă. Aninoasa este cel mai sărac oraş din Valea Jiului, iar declinul economic al acesteia s-a produs după închiderea minei de cărbune, în 2006. Mina aducea, anual, la bugetul local, 2,2 milioane de lei, iar pentru localnici însemna un venit sigur lună de lună. Dar, exploatarea cărbunelui a ajuns istorie şi altceva nu a mai fost pus în schimb. Oamenii au rămas pe drumuri, fără locuri de muncă, şi au ajuns să trăiască de pe o zi pe alta. E de înţeles de ce speranţele edilililor s-au îndreptat către proiectul propus de străinii care au inspectat împrejurimile Aninoasei. Numai că, răspunsul nu a mai venit. “Noi le-am dat tot concursul nostru, în măsura în care am putut. Le-am arătat toate zonele interesante, care s-ar fi putut preta la cei doreau să facă. Din păcate, nu am mai primit niciun semn de la ei de aproximativ un an”, a declarat Adrian Albescu, viceprimarul oraşului Aninoasa. Acesta nu crede că insolvenţa declarată ar fi contribuit la faptul că potenţialii parteneri străini au dat înapoi, ci, din contră, recunoaşterea deschisă a greutăţilor financiare ar putea fi privit ca un motiv de seriozitate.
Nici mina – muzeu nu se mai realizează
Şi nu este singurul proiect ratat. Un alt exemplu este cel al minei închise ce urma să se transforme în muzeu, cu bani de la Banca Mondială, care a studiat în amănunţime proiectul şi l-a aprobat spre finanţare pe fonduri nerambursabile. Tot organismul internaţional urma să suporte toate cheltuielile de funcţionare timp de doi ani. Proiectul de ecologizare a Minei Aninoasa şi transformare a unei părţi în muzeu a fost evaluat la 2,2 milioane de dolari şi ar fi trebuit să fie finanţat în proporţie de 85% de Banca Mondială, în timp ce Guvernul României avea o cotă de 15%. Conform proiectului, muzeul subteran urma să se întindă pe o suprafaţă de două hectare şi era amenajat exact ca o veritabilă mină: cu utilaje, vagoneţi şi lămpaşe. Proiectul a demarat şi s-au executat lucrări în valoare de 3,2 milioane de lei, bani care au fost înghiţiţi de ecologizarea fostului perimetru minier, precum şi de reabilitarea clădirilor exterioare care sunt cuprinse în mina – muzeu, respectiv casa maşinii de extracţie cu maşina de extracţie, două hale care au aparţinut unităţii miniere, fosta staţie de salvare minieră, tunelul care ducea minerii de la sala de apel până la puţul principal.
Numai că finanţarea s-a oprit, după ce Guvernul nu şi-a mai achitat contribuţia convenită. Investiţia ar putea fi continuată, dacă edilii ar găsi banii necesari, însă administraţia spune că este exclus în condiţiile actuale. Spaţiile de pe fosta platformă industrială ar putea fi concesionate eventualilor investitori, însă puţini sunt interesaţi de fosta localitate minieră. Viceprimarul Albescu recunoaşte deschis că s-au tot scos la licitaţie terenuri sau spaţii, dar în final nu s-a prezetat nimeni. Aministraţia le-ar pune şi gratis la dispoziţia celor ce vor să vină în zonă, numai să creeze locuri de muncă, dar, din păcate, legea nu le permite.
