- Locul unde s-ar fi aflat capitala dacilor din timpul regelui Decebal a stârnit numeroase controverse. Majoritatea istoricilor l-au identificat în Munții Orăștiei, la Grădiștea de Munte, însă unii cercetători au arătat că putea fi pe dealul Orlea, lângă Hațegului, la poalele căruia ar fi fost găsită marea comoară a regelui dac.
„Toate aceste fortificaţii (Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa, Căpâlna, Vârful lui Hulpe şi Cugir, ultimele două puţin sau deloc cercetate arheologic, amplasate pe o suprafaţă de aproximativ 150 de kilometri pătrați, fac parte din sistemul defensiv conceput de daci pentru apărarea centrului de putere (Sarmizegetusa Regia, după Ptolemeu) al teritoriului regatului dac. Întregul sistem de apărare a fost complet distrus în 106. p. Chr., ca urmare a anexării regatului Daciei la Imperiul Roman”, informa Institutul Național al Patrimoniului, în prezentarea ansamblului de cetăți dacice, inclus din 1999 în Patrimoniul mondial cultural UNESCO.
Până la începutul secolului trecut, înainte ca săpăturile arheologice să ducă la dezvelirea completă a Sarmizegetusei Regia, unii istorici arătau că Decebal și-ar fi avut capitala în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, primul oraș roman înființat de împăratul Traian, la începutul secolului al doilea, după înfrâângerea dacilor. Și în prezent, numeroși dintre oaspeții sitului Ulpia Traiana Sarmizegetusa confundă cele două capiitale antice: Sarmizegetusa Regia (din munții Șureanu) și colonia înființată de Traian în apropiere de Hațeg.
În ultimii ani, o nouă ipoteză despre locul în care s-ar fi aflat capitala dacilor din vremea regelui Decebal a câștigat tot mai multă popularitate. A fost inspirată de lucrările colonelului Constantin Zagoriț, devenit celebru prin cartea „Sarmizegethusa” (1937).
Militarul de carieră arăta că așezările dacice din munți erau doar locuri de refugiu, având un rol de apărare diminuat, fiind prea mici pentru a rezista amplorii războaielor daco-romane, și prea retrase pentru ca vreuna din ele să poată fi considerată capitală. Nici măcar Sarmizegetusa Regia nu era pe o poziție dominantă, fiind clădită pe coasta unui picior de munte, în pantă coborâtă, astfel că putea fi atacată cu forțe puține de inamici, afirma autorul.
„Dacă dacii intenţionau să construiască cetăţi spre a opri invazia în ţara lor, atunci ar fi construit aceste cetăţi pe drumurile de invazie şi anume în acele puncte în care invazia s-ar fi putut face mai uşor, nu unde terenul permitea aşezarea unei cetăţi în cele mai bune condiţiuni de apărare, dar fără să intercepteze niciun drum”, afirma Constantin Zagoriț.
Potrivit acestuia, locul capitalei antice din vremea regelui Decebal ar fi fost pe Dealul Orlea, învecinat orașului Hațeg și satelor Subcetate și Sântamaria Orlea și înconjurat de râurile Strei, Mare, Galbina și Sibișel. Dealul Orlea se află la circa 20 de kilometri de colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fiind legat în trecut de capitala provinciei romane prin „Drumul lui Traian”, dispărut cu timpul, dar marcat pe hărțile militare din epoca imperiului Austro-Ungar.
„Masivul deluros se află la răscrucea a trei drumuri mari care vin întâiul din Banat prin Poarta de Fier a Transilvaniei, al doilea din Oltenia prin pasurile Văii Jiului şi pe Valea Streiului Superior şi al treilea din Ardeal şi din Câmpia Tisei pe Valea Mueşului şi Valea Streiului Inferior”, argumenta Constantin Zagoriț.
Alte drumuri legau acest loc de așezările din munții Poiana Ruscă, Țarcu, Șureanu și Retezat, locuri unde ar fi trăit populația autohtonă din vremea dacilor și romanilor. Sarmizegetusa indicată de Zagoriț se întindea pe întregul deal, de aproape 370 de hectare, avea şase porţi, o formă de trapez şi ar fi fost înconjurată de valuri de pământ ars, cu palisade şi un şanţ de apărare, adăuga autorul.Una din porțile presupusei capitale dacice de pe Dealul Orlea se afla, potrivit lui Constantin Zagoriț, în locul numit Tronul Străbunilor, un megalit cu asemănător unei ciuperci uriașe, căutat de turiști și de amatorii de ritualuri și meditație.
Pe Dealul Orlea au rămas ruinele cetății regale a Hațegului, datată în Evul Mediu, însă numărul vestigiilor arheologice antice descoperite aici este extrem de redus.
La poalele dealului ar fi fost vizibile în trecut mai multe ruine antice, menționate și de alți autori. Și tot aici, ar fi fost descoperită comoara uriașă de aur, ascunsă, potrivit legendei, de regele Decebal, în albia râului Strei.
„Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul Gheorghe Șincai, la mijlocul secolului al XVI-lea.
Cu timpul, terenurile din zonă au fost modelate de apele Streiului, iar culturile agricole intense și așezările umanear fi contribuit la dispariția vestigiilor antice, afirma Constantin Zagoriț. Albiile Streiului și Râului Mare au suferit și ele modificări, naturale sau cauzate de lucrări hidrotehnice. La poalele dealului Orlea au fost construite două lacuri de acumulare, drumuri și căile ferate Simeria – Petroșani și Subcetate – Caransebeș (dezafectată).
Ipoteza colonelului Constantin Zagoriț cu privire la locul capitalei dacilor din vremea lui Decebal și la sistemul defensiv pe care îl formau cetățile dacice din munți a fost contestată de numeroși cercetători.
