Unul dintre cei mai sufletiști jurnaliști pe care i-am cunoscut în județul Hunedoara, foto-reporterul Traian Manu, se retrage de pe baricadele presei. A slujit această meserie nobilă cât de-o mică istorie întreagă, istorie ce s-ar putea scrie cândva, și a demonstrat – lucru mai rar, acum, în branșa noastră – că această meserie se poate face cinstit, fără dușmănii, fără lovituri pe la spate, fără o competiție a răutăților.
Traian Manu este, pentru toți cei care l-au întâlnit și au lucrat în preajma sa, un om bun, un profesionist cu sacrificiul necesar în sânge, un amic de toată lauda, un coleg mereu de ajutor. Un om bun, în toate ale lui, cum spuneam.
Să vorbești despre uriașa sa arhivă de lumini și umbre ale Hunedoarei, este greu. Doar el poate vorbi despre asta, atunci când, poate, va fi vremea potrivită. Să amintești despre miile sale călătorii printre oameni, așijderea nu e în puterea noastră.
Dar să vorbești despre puterea sa de muncă, despre colegialitatea cu care a îmbrăcat timpul petrecut în meseria noastră, despre prietenia care l-a legat, definitiv, mereu de oamenii deschiși și buni cu care s-a întâlnit, ar fi necesar. Doar cuvinte suficient de bine ticluite lipsesc, acum, în grabă.
Să ne trăiești, Traian Manu! Să fii sănătos și să te bucuri de tihnă, alături de cei care îți sunt dragi!
