- Sărbătorile din timpul verii animă satele tot mai pustii din Ținutul Pădurenilor. Nedeile aduc mii de oameni în așezările liniștite de munte.
Comunele Bunila, Cerbăl, Bătrâna și Lelese din Ținutul Pădurenilor numără împreună puțin peste 1.000 de locuitori. În timpul verii, cele patru mici comune de munte reușesc să atragă mai mulți turiști decât sunt localnici.
„Am venit din București și ne-am făcut un plan să stăm câteva zile în această zonă a Hunedoarei să vizităm cât mai multe sate din Ținutul Pădurenilor. Au un farmec al lor pentru că au păstrat o mulțime de case vechi, de lemn, cu gospodării ca în vremea bunicilor”, spune Matei, un turist care a plecat la drum împreună cu soția sa, prin satele pădurenilor.
Unele case bătrânești au fost transformate în ultimii ani în pensiuni și nu duc lipsă de clienți, mai ales în timpul sărbătorilor locale, revitalizate de câțiva ani.
Festivalul plăcintelor pădurenești organizat în acest sfârșit de săptămână în satul Poiana Răchițelii din Hunedoara a adus în satul aflat la circa 40 de kilometri de Hunedoara, în Munții Poiana Ruscă, aproape 1.000 de vizitatori.
Nedeile din Lelese au strâns și ele un număr mare de participanți, atrași de pitorescul așezării și de tradițiile localnicilor. La sfârșitul lunii august, sute de oameni sunt așteptați pe dealul Cornetului, din satul Poienița Voinii din Hunedoara, la festivalul de folclor dedicat artistului Drăgan Muntean.
Doar comuna Bătrâna a rămas fără sărbătorile din trecut. Puțin peste 80 de oameni mai locuiesc aici. „Unele case au fost cumpărate de localnici din județul Timiș, au fost recondiționate, ori oamenii au construit alte case, iar vara își petrec aici concediile. Doar atunci, satul se mai animă”, spune un localnic.
Ținutul Pădurenilor din Hunedoara cuprindea peste 40 de sate din Munții Poiana Ruscă, cele mai multe aflate pe coamele dealurilor și câteva în văile strâmte și umbrite, greu accesibile, din împrejurimile Hunedoarei. Oamenii se ocupau cu creșterea animalelor, cu muncile forestiere, lucrau în cărbunării la producerea mangalului (cărbune), în topitoriile de fontă de pe văile râurilor și în minele și carierele miniere care au împânzit ținutul, începând din secolul al XIX-lea.
Epoca industrială a apus în Ținutul Pădurenilor, în anii 2000, odată cu închiderea ultimelor mine de fier și talc și a carierelor de piatră și marmură din zonă, iar cele mai multe așezări s-au depopulat. Unele cătune de munte s-au stins complet, fiind părăsite de oameni, însă alte localități par să își revină din „șocul” dispariției mineritului.
Noi șosele construite în ultimii ani le-au scos din izolare și le aduc turiști, interesați de atmosfera satelor arhaice, iar câteva festivaluri și sărbători le animă în timpul verii.
