După calificarea la turneul final din Mexic 1970, România a evoluat şi în alte preliminarii, printre protagoniştii acestora fiind şi jucători din judeţul nostru
Echipa naţională de fotbal a României se afla înaintea ultimei etape din preliminariile Campionatului Mondial (CM) din 1974, organizat de RFG, Germania Federală fiind echipa ce urma să câştige titlul suprem.
Cel mai mare scor din istorie
În urma înfrângerii de la Leipzig, România mai avea doar șanse teoretice de calificare, trebuind să învingă Finlanda la scor și să nutrească speranța că RDG se va încurda în Albania. Prima parte a scenariului a funcționat la pefecție, România reușind, pe fosta arenă 23 August din Capitală, unde s-au desfășurat toate meciurile de acasă din respectivele preliminarii, să realizeze cel mai mare scor din istorie: victorie cu 9-0 împotriva Finlandei. Pe lângă proporțiile scorului, mai este interesant de remarcat faptul că șase din cele nouă goluri au fost marcate de hunedoreni. Astfel, Ion Dumitru a deschis scorul, iar Dumitru Marcu, fost antrenor la Jiul, Minerul Lupeni şi Retezatul Haţeg, a marcat de două ori, la fel ca și Florea Dumitrache. Mopsul, sau corsarul roib, cum mai era era cunoscut Dumitrache (antrenor şi jucător la Jiul, Corvinul, Minerul Vulcan şi Mecanica Orăştie), a părăsit terenul în minutul 75, fiind înlocuit de o tânără speranță, pe numele său Dudu Georgescu (foto sus). Acesta a închis tabela de marcaj, celelalte goluri ale României fiind înscrise de Mircea Sandu (două) și Nicolae Pantea. Considerat de foarte multă lume cel mai bun vârf de atac al României, Dudu Georgescu a cunoscut cele mai mari succese ca jucător la Dinamo, unde a fost coleg cu Lucescu, cel care îi centra perfect pentru numeroasele goluri înscrise cu capul, cu Dumitrache, cu care era coleg de linie, cu Radu Nunweiller, cu Dobrău sau cu Augustin Deleanu, fost echipier şi al Jiului, care a evoluat și el în jocul cu Finlanda, toţi cei enumeraţi jucând în preliminariile CM din 1974. Ca fotbalist, Dudu a fost de patru ori golgheter al României, a fost desemnat, în 1976, cel mai bun fotbalist al țării, și a câștigat în două Gheata de Aur, distincție acordată celor mai prolifici marcatori din Europa. Dudu Georgescu, care, după retragerea din activitate, și-a început cariera de antrenor la Corvinul Hunedoara, în 1992, a debutat la echipa națională în acest meci cu Finlanda, în total acesta strângând 44 de selecții și 21 de goluri. Revenind la preliminariile CM din 1974, trebuie spus că RDG a câștigat în Albania cu 4-1, speranțele alor noștri durând doar 35 de minute, după aceea est-germanii marcând de trei ori, fostul stat comunist reușind, atunci, unica sa calificare la un CM. Faptul că FC Magdeburg a câștigat, în 1974, Cupa Cupelor, rămâne o palidă consolare pentru microbiștii români.
Început bun
În 1976 începeau preliminariile pentru CM din Argentina, de peste doi ani. România a fost repartizată într-o grupă echilibrată, alături de Iugoslavia, considerată cap de serie, ca participantă la mondialul precedent, dar şi semifinalistă a Campionatului European din acelaşi an, şi Spania, ca outsider, lucru ciudat pentru astăzi, dar aşa era atunci. Tricolorii au jucat toate meciurile în 1977 şi debutul campaniei de calificare a fost unul nesperat de bun. Pe 16 aprilie, pe stadionul Steaua, România învingea Spania cu 1-0, graţie unui autogol al lui Benito de la începutul jocului. Căpitanul României în acea partidă a fost Ion Dumitru, Liţă, fost antrenor al Jiului Petroşani, fiind singurul „supravieţuitor” al echipei din 1970. Vârf de atac în acea partidă a fost Dudu Georgescu, iar ca extremă dreapta îl regăsim pe Zoltan Crişan (foto sus). Considerat una dintre cele mai bune aripi din România Zoli Crişan, care a murit de tânăr, la doar 48 de ani, a jucat de 46 de ori în prima reprezentativă a României, pentru care a înscris 4 goluri. Perioada de glorie ca jucător a cunoscut-o la Universitatea Craiova, cu care a câştigat, în mai multe rânduri, cupa şi campionatul intern, ajungând, cu formaţia din Bănie, până în semifinalele Cupei UEFA, în 1983. La sfârşitul carierei a fost antrenor-jucător la Aurul Brad, în sezonul 1987-1988, când moţii evoluau în Divizia C. Şi a urmat, apoi, pe 8 mai, un meci memorabil, la Zagreb, împotriva Iugoslaviei, România câştigând cu 2-0, unul dintre golurile tricolorilor fiind marcat de Dudu Georgescu, care a deschis scorul, cea de-a doua reuşită aparţinându-i lui Iordănescu. În acel joc, victoria fiind dedicată, conform uzanţelor vremii, partidului unic, care îşi aniversa ziua chiar pe 8 mai, a mai evoluat şi Zoltan Crişan.
La pauză, Argentina era foarte aproape
Aşadar România stătea foarte bine în clasament şi, din cele două jocuri care urmau, tricolorii mai aveau nevoie de o singură victorie. Spania, în revenire de formă, nu era de nebătut, iar Iugoslavia era departe de ce arătase în anii precedenţi. Meciul următor din preliminarii era cel cu Spania, care s-a disputat pe 26 octombrie, la Valencia. O victorie ar fi însemnat calificarea în Argentina, dar nimeni nu se prea gândea la acest lucru, principalul obiectiv fiind un succes în meciul de pe teren propriu cu Spania. Aşadar, nimeni nu s-a mirat că Spania a învins cu 2-0, pentru România în acel joc, pe lângă Dudu Georgescu şi Crişan, reapărând, ca şi căpitan de echipă, Ion Dumitru (foto sus). Şi a urmat meciul de pe „Steaua”, din 13 noiembrie, cu Iugoslavia. O victorie ducea direct România la turneul final, plavii, după două înfrângeri, mai având doar şanse teoretice de calificare. Iar meciul a început cum nu se poate mai bine pentru România, Vigu deschizând scorul în minutul 2, iar Argentina era foarte aproape. Dar, după încă un sfert de oră, iugoslavii treceau în avantaj, prin golurile lui Susic şi Muzinic, şi totul părea pierdut. Cu toate acestea, la pauză a fost 3-2 pentru România, Iordănescu şi Boloni întorcând rezultat, la acest scor echipa ţării noastre fiind calificată la CM din Argentina 1978.
Cea mai ciudată repriză
Repriza a doua a fost, însă, una de coşmar pentru români, pentru care au evoluat, ca titulari, Ion Dumitru, care a fost şi căpitan de echipă, Zoltan Crişan şi Dudu Georgescu, iar la pauză a intrat, în locul lui Sătmăreanu II, pe postul de stoper, Vasile Dobrău (foto sus) , fostul antrenor-jucător de la Mecanica Orăştie. Plavii au făcut 4-3, printr-o „dublă” a lui Susic, iar Liţă Dumitru, deşi purta banderola de căpitan, a fost înlocuit. Imediat după aceea, la mijlocul reprizei secunde, Dudu Georgescu egala şi se reaprinseseră speranţele. Dar totul a fost doar un foc de paie…Până la final, vecinii de peste Dunăre au mai marcat de două ori, prin Trifunovic şi Filipovic, acelaşi jucător care avea să elimine Craiova lui Crişan şi Dumitru, dar şi a lui Ţicleanu şi Negrilă, jucători la care vom face referire în episoadele următoare. Aşadar, România pierdea cu 4-6, iar în jurul acestui meci au fost tot felul de zvonuri. Cert este că Liţă Dumitru, alături de Cornel Dinu, au fost cercetaţi pentru că ar fi fost văzuţi la hotelul unde erau cazaţi iugoslavii, lucru care nu s-a confirmat, iar Vasile Dobrău, care a jucat atunci ultimul meci în echipa naţională, a fost scos „vinovat de serviciu”, imputându-i-se, ca şi lui Dumitru Moraru, care a fost în poartă, cele patru goluri primite în repriza secundă. S-a mai spus că familia Ceauşescu ar fi ordonat pierderea meciului, în schimbul unor favoruri economice din partea Spaniei şi Argentinei, că „s-ar fi greşit cafeluţa”, unii jucători fiind destul de confuzi, ori că, pur şi simplu, echipierii lui Dinamo au vândut meciul, cei din Şoseaua Ştefan cel Mare plecând, la puţin timp după aceea, în turneu în…Spania, iar Sătmăreanu II, cel care s-ar fi accidentat la pauza meciului, fiind înlocuit de Dobrău, la doar câteva zile, nu se mai întorcea în ţară…Cert este că România rata participarea la mondialul argentinian, ce avea să fie câştigat de ţara organizatoare, în America de Sud mergând Spania.
