- Loredana Dâmbean s-a trezit, în dimineaţa zilei de 12 septembrie 2011, cu o criză de spasmofilie şi a sfârşit cu gâtul rupt şi capul spart, pe un pat din Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva.
- După trei ani de anchetă, procurorii au dat soluţie de neîncepere a urmăririi penale în cazul cadrelor medicale.
- Din spital au dispărut înregistrările camerelor de supraveghere din acea zi şi hainele victimei
- Fişele medicale au fost contrafăcute
- Prima încercare profesională pe care şi-o impusese: Începuse să recerceteze dosarul tatălui său, ucis într-un accident rutier.
Viaţa Loredanei Dâmbean s-a încheiat brusc în dimineaţa zilei de 12 septembrie 2011. Avea doar 23 de ani. În acea zi, fata a făcut o criză de spasmofilie şi a chemat ambulanţa, care a venit în câteva minute. I s-a aplicat tratamentul standard, cu calciu şi diazepam şi şi-a mai revenit. Salvarea a plecat. După puţin timp, Loredanei i s-a făcut din nou rău. Nu a mai apelat la ambulanţă. A fost dusă imediat de către fratele şi logodniculei, cu maşina, direct la spital. La nici jumătate de oră după internare, a murit. Dar nu de spasmifilie, ci cu gâtul rupt. Moartea violentă a tinerei a survenit în condiţii încă neelucidate. Misterul morţii Loredanei este amplificat de faptul că hainele cu care a ajuns la spital i-au fost aruncate mult prea repede la gunoi, deşi ele putea deveni obiecte ale anchetei. De asemenea, înregistrările camerelor de supraveghere video din spital nu au mai ajuns la dosar pentru că au fost şterse după doar câteva zile. Şi ca totul să plutească în ceaţă totală, fişa medicală de internare a fost contrafăcută, iar în celelalte înscrisuri întocmite de doctori există contradicţii.
Cadrele medicale din spital, susţin că nu ştiu nimic
Toate cadrele medicale spun aceeaşi poveste. Cum că Loredana nu şi-a rupt gâtul în cabinetul medical, unde fusese adusă în criză de spasmofilie. Ci în cu totul altă parte. În care altă parte ar fi putu să-şi rupă gâtul Loredana? Desigur, în spital, ceea ce este negat de cadrele medicale, fie pe drum, fie acasă. Medicii şi asistentele din spital, susţin că acasă. De ce atunci au dispărut înrgistrările video, pentru că pe ele s-ar fi văzut clar că Loredana a venit la spital decedată. Fata a fost adusă pe un cărucior. Anchetatorii au decis că nu este cazul ca angajaţii spitalului să fie testaţi cu detectorul de minciuni. Iată câteva declaraţii ale personalului de serviciu în acea zi.
Declaraţia infirmierei Iuliana Carmen Petrica
„… am observat pe holul secţiei o pacientă pe un scaun rotile şi prezenta semne de spasmofilie şi le-am anunţat pe colegele mele din cabinet cu privire la această pacientă. Până să anunţ asistentele, pacienta a fost introdusă în cabinet de doi bărbaţi. La preluarea pacientei din scaun pentru a fi mutată din scaun în pat, au participat cinci cadre medicale (2 asistente, 2 infirmiere, 1 brancardier). Declar pe propria răspundere că pacienta nu a fost scăpată din mâinile noastre pe pardoseală sau să se lovească de vreun corp de mobilier. Precizez că în momentul când am trecut pe lângă pacientă pe holul secţiei, aceasta avea o respiraţie agitată iar tenul pielei de pe faţă fiind palidă. (…) Îmi aduc aminte că asistenta Dioane Niculina a întrebat-o pe pacientă, cu privire la simptomele pe care le are, dar aceasta nu îi răspundea cu vocea, doar gesticula din cap”, declară infirmiera. Cu toate că pacienta nu vorbea, rudele nu au fost interogate şi nici nu au fost lăsate să intre în cabinetul medical.
Declaraţia brancardierului Dumitru Valentin Trifoi
„Îmi aduc aminte că pacienta avea respiraţia neregulată şi nu a comunicat cu asistentele în timpul cât am fost eu în cabinet. Imediat după ce a sosit şi medicul Perju Cătălin, am observat că starea pacientei se agravează, având buzele învineţite şi pielea copului marmorată, fiind transferată de urgenţă cu patul mobil în camera de resuscitare. Am participat la resuscitarea pacientei, iar, la indicaţiile medicului, am transferat pacienta pe secţia de terapie intensivă, aflând ulterior că a decedat. (…)
Declaraţia asistentei Viorica Andriş
„În ziua de 12.09.2011 eram de serviciu în schimbul de zi şi în jurul orelor 9, când reveneam de la laborator în cabinetul de interne urgenţă, am observat în faţa uşii de acces se afla o pacientă însoţită de 2 persoane. I-am poftit în cabinet asigurându-mă că nu este un alt pacient înăuntru, iar celor doi le-am spus să aştepte pe hol conform procedurilor. Precizez că am observat că pacienta era într-o stare critică, prezentând cianoză şi paloare. Precizez că pacienta era conştientă şi a fost mutată de pe scaunul cu rotile pe pat susţinând-o cele 2 infirmiere şi brancardierul de serviciu. Imediat s-a trecut la acordarea de îngrijiri medicale (…) În acest timp a sosit şi medicul de gardă care a fost anunţat concomitent şi care a încercat să colaboreze cu ea pentru stabilirea anamneziei, dar a hotărât să o transferăm în camera de resuscitare unde au început manevrele de resuscitare coordonate de medicul Perju Cătălin.
După efectuarea acestor manevre medicul a hotărât să fie transferată în secţia ATI aflând ulterior că pacienta a decedat”,
Declaraţia asistentei Ioana Urs
„(…) În acest timp eu i-am măsurat saturaţia iar Andris Viorica i-a prins o branulă timp în care a sosit doctorul. După sosirea medicului pacienta a intrat în comă şi nu a putut să colaboreze cu medicul pentru a se aplica tratamentul corespunzător. Pacienta a fost transferată în camera de resuscitare unde i-au aplicat manevre corespunzătoare. După un timp foarte scurt a fost mutată pe secţia ATI, aflând ulterior că a decedat. (…)
Declaraţiile medicului Călin Constantin Perju
„În data de 12.09.2011 mă aflam serviciu în schimbul de zi când aproximativ în cursul orelor 9 am fost chemat de o asistentă în cabinetul de urgenţe medicale spunându-mi că a fost adusă o pacientă tânără cu stare de rău. Când am intrat în cabinet, pacienta se afla întinsă pe pat, am încercat să comunic cu ea pentru stabili un prim diagnostic, dar aceasta nu a comunicat, observând că se află într-o stare confuză. Am observat că starea ei se deteriora rapid şi am luat de acord să o transferăm în camera de resuscitare. Eu m-am deplasat primul pentru a pregăti urgenţele. Când a fost adusă de personalul medical şi când am cuplat-o la aparate am observat că semnele vitale lipsesc. În primul moment prezenta stop respirator fapt pentru care am ventilat-o. Am procedat în continuare la manevrele de resuscitare revenindu-i cordul, dar fără respiraţie spontană şi fără susţinere mecanică a cordului (tensiune arterială mică). În timp ce se efectuau aceste manevre am hotărât transferul pe secţia ATI, unde m-am deplasat cu pacienta, aceasta fiind ventilată, cuplată la ventilatorul de transport şi monitorizată. (…)
Nu am auzit de la nici o asistentă medicală sau infirmieră că ar fi scăpat pacienta pe pardoseală sau să se fi lovit de un corp de mobilier din cabinet” declară medicul de la Urgenţe.
Declaraţia asistentei de la ATI Elena Ştefan
„ (…) În jurul orelor 9 a fost adusă în salonul de urgenţă o tânără intubată. Între noi şi această secţie noi asistentele ne ajutăm reciproc. M-am deplasat în salonul de urgenţă unde două colege împreună cu medicul şi Kowacs am făcut manevre de resuscitare la acea tânără. După ce am sosit şi eu după aproximativ 50 minute au fost efectuate toate încercările de revenire la viaţă a pacientei. În timpul cât au fost efectuate aceste manevre de resuscitare nu a existat timpul necesar pentru a se constata dacă pacienta a avut leziuni interne.
Declaraţia îngrijitoarei Marcela Bordea
„ (…) mă aflam la serviciu în schimbul 1 când aproximativ în jurul orelor 9:30 a fost adusă o pacientă de la secţia urgente interne fiind efectuate manevre de resuscitare. După ce medicul de specialitate Kowacs Ioana a declarat verbal că pacienta a decedat mi-a spus să mă ocup de pacientă conform procedurilor. După ce a plecat medicul de lângă pacientă am acoperit-o cu un cearşaf pentru o perioadă de 2 ore. După acest timp am introdus cadavrul pacientei în sacul de transport la morgă ocazie cu care am luat de sub cadavru un tricou de mărime mică care era tăiat. Cu această ocazie am aflat că pe holul secţiei ATI se afla şi fratele decedatei căruia i-am dat un medalion şi lănţişorul de aur şi câteva inele tot din aur. Menţionez că tricoul l-am aruncat la tomberon deoarece era distrus. (…) Când am predat obiectele din aur la fratele decedatei l-am întrebat dacă mai solicită şi alte bunuri să-i fie restituite, acesta mi-a spus că nu. Mai precizez că decedata se afla în patul ATI îmbrăcată doar cu acel tricou şi nu cunosc dacă a fost îmbrăcată şi cu alte articole de îmbrăcăminte”, spune îngrijitoarea.
De remarcat mai este şi faptul că absolut toţi cei care au dat declaraţii în acest caz dintre angajaţii spitalului se referă la un zvon, pe care afirmă că nu ştiu de unde l-au auzit: Că Loredana a căzut acasă, în baie şi aşa şi-a rupt gâtul.
Victima dezbrăcată de probe
Aşadar Loredana Dâmbean şi-a pierdut pantalonii şi chiloţii între secţia de Urgenţe şi ATI, dacă nu cumva o fi fost adusă goală la spital. Cert este că organele de anchetă nu au refăcut drumul invers, de la ATI pre Primiri Urgenţe în căutarea vestimentaţiei pierdute. Familia victimei a insistat inutil să fie căutate hainele pacientei, care haine se dau aparţinătorilor în mod normal. Rudele sunt de părere că acele haine care au dispărut, ar fi putut purta indicii cu privire la locul în care a murit Loredana şi eventualele urme de sânge de pe pantalonii pacientei şi de pe tricou ar fi putut lega decesul de cabinetul medical.
Puhoi suspect de cadre medicale la UPU
Oricine a trecut pe la secţia de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Deva ştie că acolo e lipsă de personal. În cazul morţii Loredanei reiese că în jurule ei roiau foarte multe cadrele medicale. Pe lângă declaraţiile prezentate mai sunt încă două asistente care spun aceeaşi poveste. Asistenta Niculina Dioane confirmă povestea spusă de colegele sale precizând că: „Până la sosirea medicului am întrebat-o pe pacientă despre simptomele pe care le are respectiv: dacă este însărcinată sau dacă este la menstruaţie, aceasta mi-a răspuns la prima întrebare prin gesticularea capului că da sau că este posibil” şi „Precizez că la preluarea pacientei şi până la intrarea medicului în cabinet aceasta nu a făcut afirmaţii cu privire la unele dureri în zona gâtului şi a capului”.
De asemenea, infirmiera Monica Lilioara Igreţ – care era întâmplător prin zonă – spune că a intrat şi ea în cabinet să dea o mână de ajutor. „Precizez că pacienta a fost transferată de pe scaunul cu rotile pe pat de 5 cadre medicale şi nu a fost scăpată din mâinile noastre, aşa cum se zvoneşte”, declară infirmiera.
În ediţia viitore vom reveni cu detalii despre cercetarea poliţienească, detectorul de minciuni, dispariţia înregistrărilor video şi traseul sinuos al înscrisurilor spre instanţă.